inca una :)

In urma unei pauze destul de lungi, m-am decis sa reincerc sa postez mai frecvent. Acum sper sa-mi si iasa, dar asta ramane de vazut :P


Imaginati-va urmatorul scenariu: Intr-o noapte calduroasa si linistita de vara te intorceai acasa obosit dupa o calatorie de afaceri de 2 saptamani in care nu dormisei decat cateva ore pe noapte. Sleit de puteri mergeai prin cartierul intunecat in care locuiai. Erai la 2 blocuri distanta de casa. Te gandeai numai la un singur lucru, sa ajungi acasa si, in sfarsit, sa te odihnesti. Apoi, se aude o masina care vine cu viteza de pe strada din dreapta ta. Astepti sa treaca personajul respectiv ca sa poti traversa. Dar acesta nu trece, opreste violent langa tine; din cauciucuri iesea fum. Te sperii, incerci sa fugi, dar oamenii care au iesit din masina deja au reusit sa te prinda. Ti se pune un sac pe cap ca sa nu poti vedea ce se intampla. Esti panicat la maxim. Viata ta a luat o intorsatura complet aiurea. Exista riscul sa mori. Iti tremura mainile. Transpiri. Simti ca te sufoci. Toata viata ta iti trece prin minte. Apoi simti ca te inteapa un ac un umarul stang si adormi instantaneu. Peste aproape o zi de inconstienta, te trezesti, iti dai seama ca te doare tot corpul, deschizi incet ochii si realizezi ca stai pe o oglinda. Ridici capul si vezi ca esti intr-o camera inconjurata complet de oglinzi. Podeaua, tavanul, peretii, totul era din oglinzi. Nu stiai cat timp iti vei petrece acolo, ce s-a intamplat, de cat timp esti aici, daca o sa te mai intorci vreodata acasa..  Tot ce puteai sa vezi era imaginea ta. Te ridici in picioare si incerci sa spargi una din oglinzile laterale. Dar iti dai seama ca nu ai nicio sansa deoarece sunt protejate de un plastic transparent, aproape invizibil si extrem de rezistent.Erai disperat, singura lumina, care dealtfel era destul de puternica, era asezata intr-un colt, si lumina se reflecta suparator in toate oglinzile si pe tine. Te puteai gandi numai la tine, sau la lumina. Aveai 2 variante. Te gandeai ca putea fi un test, un experiment care se face pe tine. Iti dadeai seama ca nu stie nimeni unde esti, viata ta depinde de decizia unor necunoscuti. Acum va ganditi voi ce ati face in continuare. Imagineaza-ti cum ar fi sa se intample pe bune. Si sa nu zici niciodata ca nu se poate intampla. V-am pupat.


P.S.: teiubescroxana:x

mda..

hmm.. in ultima vreme ma documentez foerte mult pe net si dau peste tot felul de articole ciudate.. unele care chiar merita citite

Cercetătorii de la Universitatea Glasgow şi-au propus să amestece tungsten, vanadiu şi molibden pentru a crea viaţă, de la zero. Ce va ieşi?

208 zile, 5.000 de ore de studiu. Atât cred cercetătorii de la Universitatea Glasgow, conduşi de Lee Cronin, că vor avea nevoie pentru a crea viaţă pornind de la zero, fără bacterii sau alte microorganisme, amestecând doar elemente de bază, adică atomi. După cum se arată într-un articol apărut în New Scientist, dacă planurile lor vor avea succes, o vom afla în doar 7 luni.


Cu siguranţă, oamenii de ştiinţă scoţieni nu sunt primii care şi-au propus acest lucru. Lăsând la o parte noutăţile în materie de viaţă sintetică anunţate de Craig Venter, primii care au încercat să obţină acelaşi lucru au fost Stanley Miller şi Harold Urey de la Universitatea Chicago, în 1952, când au reacreat in laborator condiţiile atmosferei primordiale (un amestec de vapori, hidrogen, metan şi amoniac). Au reuşit să producă din nimic "cărămizile" proteinelor: aminoacizii, demonstrand că în Universul primordial condiţii similare ar fi putut da naştere primelor semne slabe de viaţă. Studiul respectiv a reprezentat o piatră de hotar, dar spunea totuşi prea puţine; lipsea, şi lipseşte şi în prezent, saltul de la materia "neînsufleţită" care constituie materia biologică şiviaţa însăşi.


"Complexitatea celor mai simple forme de viaţă trebuie să fi fost creată din ceva", a declarat Cronin, avansând ipoteza că niveluri chimice mai simple, capabile de viaţă autonomă, trebuie să fi existat în trecut. Dar cercetătorul nu şi-a propus doar să stabilească în ce mod a apărut viaţa, ci şi să determine materia "neînsufleţită" să se comporte precum materia "vie", pentru identificarea acelor structuri minime capabile să evolueze în mod autonom.


Cercetătorii au determinat acele caracteristici pe care un sistem capabil de viaţă autonomă ar trebui să le aibă: să fie molecule corelate între ele şi în stare să codifice un anumit tip de informaţie, transmisibilă în manieră ereditară; să fie parte a unui metabolism şi să poată forma spaţii definite în care să realizeze toate reacţiile chimice necesare, fără influenţe din exterior.


"Cărămizile" din care cercetătorii din Glasgow încearcă să construiască viaţă oxizi de metal: tungsten, vanadiu şi molibden. În condiţii specifice, aceşti compuşi generează polioxometalaţi, care la rândul lor pot acţiona ca un soi de matriţe pentru formarea altor structuri similare.

Sursa: Wired.it

P.S.: teiubescroxana:x

Another one..

THE STRING THEORY

Teoria Corzilor este un concept ipotetic din fizică. Termenul provine din denumirea engleză "String Theory", care ar însemna Teoria Corzii sau poate și mai bine Teoria Corzilor. Deoarece un element esențial în construcția modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria Corzilor este redenumită Teoria Supercorzilor, dar în esență ambele denumiri semnifică același lucru.

• Până în prezent sunt cunoscute cinci modele viabile care nu au anomalii și care sunt compatibile cu un spațiu fizic cu zece dimensiuni, una temporală și nouă spațiale. Se crede că aceste cinci teorii nu reprezintă altceva decât diverse manifestari ale Teoriei M (M-theory).

• În teoria stringurilor particulele elementare sunt alcătuite din stringuri (corzi sau sfori) aflate sub excitație. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc in spațiu-timp. Tensiunea stringurilor este dată de cantitatea 1 / (2πα'), unde α' este egal cu pătratul lungimii stringurilor. Dacă teoria stringurilor este o teoria a gravității cuantice, atunci mărimea medie a unui string trebuie să fie aproximativă cu lungimea Planck, care este egală cu aproximativ 10^-33 cm.

• Stringurile pot fi inchise (sunt ca o bucată de sfoară sub formă de cerc) sau deschise (ca o bucată de sfoară), cele deschise se pot inchide si ele devenind inchise. Aceste stringuri interacționează unele cu altele in spațiu și timp rezultând particule elementare. Diferitele forme de interacțiune dintre stringuri dau proprietățile fizice ale particulei.

• Pentru introducerea fermionilor in această teorie trebuie să existe o simetrie speciala numită supersimetria. Supersimetria înseamnă că oricărui boson îi corespunde un fermion. Deci supersimetria face o legătură între bosoni și fermioni. Din păcate această supersimetrie (cuplu boson-fermion) nu a fost observată in experimente efectuate în acceleratoare de particule (acceleratoare de particule: acceleratoare liniare, ciclotron, betatron).

Universul nostru este format din 4 dimensiuni: sus-jos, fata-spate, stanga-dreapta si timpul. Restul, pana la 11 nu le percepem, 6 fiind infasurate iar una le contine pe cele 10. Universul nostru se afla pe o membrana infinita in lungime, dar foarte ingusta. Ciocnirea dintre membrana ce contine universul nostru si cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.

sursa: ro.wikipedia.org
P.S.: teiubescroxana:x